Știu exact sau poem fără fucking titlu! alege tu

știu exact cum arată suferința… la 12 ani. Suferința îți spunea că ești gras, că nu ai calități. Suferinței îi era drag de tine. Suferința te prindea în ghearele ei murdare de pufuleți cu ciocolată și îți spunea să îi dai drumul. Suferința îți spunea că are prieten. Suferința era frumoasă, deșteaptă, cu un zâmbet…

N-am titlu, ce să-i faci?

Mă chinui de dimineață să scriu ceva și nu știu ce. Nu mi-am pierdut inspirația, nu mi-am pierdut ideile, atâta doar că după atât de mult timp în care am lipsit pur și simplu nu am știut cu ce să revin. Țineam morțiș să scriu o recenzie pentru o carte cu datorie – o carte…

– Un tip devotat de la (silvi)cultură cu un brad tatuat ostentativ, pe braț… O tipă pitică & grasă & rujată cu-n belciug în nas & studentă la litere. ?! Amândoi fumând, – Cu șubele pe ei la 27°C în spatele facultății – aruncând zaruri din ghinde și certându-se cu viața pentru scor.

#haicuprimăvara

#haicuprimăvara  . . m-am săturat de inutilitatea respiratului… rupe cercul, rupe cercul. nu pot; trebuie să vrei! ok, o să vreau, dar de mâine. nu, nu dar apoi îți spun că nu sunt doar aproape de pământ, eu practic îmi sap groapa și chiar acum mai am încă puțin și o să fiu sub pământ cu…

O fi de la respirat?

O fi de la respirat? . . cred că e ceva în aer sau în suflet care îi face pe oameni să sufere de amnezia pictată a ultimelor pagini din viața lor

Ai o restanță? Move on!

Ajungi la facultate şi îţi dai seama că e un bullshit, dar totuşi o faci că na, ai început-o. Înveţi numai chestii nasoale care nu or să îţi ajute şi bla bla bla. Trecem direct la partea din poveste care face titlul să aibă sens, ok?

#

Îmi spui că faci tot ce poți ca să exiști dar tu doar îți strigi numele de pe un acoperiș la 3 am când nimeni nu e acolo să te audă //abia faci un efort

Unde ai dispărut, Adriane?

Adânc de tot în interiorul meu. Fix exact acolo m-am dus. Iniţial, recunosc, mi-a venit în minte ceva cu mă-ta, maică-mea şi tanti Geta… dar Geta e femeie făină, atâta doar că taie din poezie. Păi cum adică unde am dispărut? Păi am fost eu vreodată? Am existat eu? M-a atins cineva? M-a văzut cineva?…

Intens

Intens Două loturi în infernul apocaliptic acoperit cu pietre de râu invers curs anomalii și lanțuri prinse de brâu strânse în pumni purtate pe scări în jos